De ce visam ?

Ce uimitoare trebuie sa fi fost prima experienta a visului constientizat. Sa iti dai seama ca seara te-ai culcat si apoi s-a petrecut ceva cu mintea ta si acum e dimineata si te afli in acelasi pat. Ce s-a intamplat in timpul care tocmai a trecut? 

Ce s-a intamplat este o intrebare care te macina si incerci sa intelegi, cand te fapt nu prea ai ce intelege: totul e asa alambicat ! In vis traiesti tot felul de senzatii, vezi lucruri, se intampla ce nu se petrece in realitate. Si totusi se intampla cu tine si cu mintea ta: se afla inauntrul sau in inafara ta ?

Visul este construit pe informatii anterior  adunate in memorie. Ce il face dificil de cuprins este ca informatiile din memorie se releva in vis in alt mod decat cum s-au petrecut. Persoanele pot fi inlocuite cu altele, situatiile schimbate, locurile necunoscute. 

Seamana dar nu rasare cum se zice.

Si uneori (sugerand o trauma) unele dintr ele se tot repeta: ciclic, ca intr-o incercare de reiterare a unui eveniment pana la evaporare. Se si spune: nimic nu pleaca pana cand nu te-a invatat ce anume ai nevoie sa inveti. 

Memoria este un sistem dinamic care se afla intr-o continua schimbare si care este sustinuta de un motor cu un caracter de autoreglare. Aducand informatii in memorie e ca si cum ai pune si tot ai pune pana cand "ar da pe foc" daca n-ar exista ceva care sa modereze procesul. 

Visul vine cu solutia naturala de a rabufni momentele emotionale cu imprinting mare in timpul somnului. E ca un screensaver, ca un faras care face curatenie noaptea ca sa te simti fresh ziua. Te simti odihnit si cu mintea limpede dupa ce-ai dormit.

Caracterul de formare al visului sugereaza o structura fractala a sa: se ia o intamplare de acum doi ani, o emisiune de la televizor de-aseara, niste senzatii date de o relaxare musculara si iese ceva fara sens care pare de-a dreptul ciudat dimineata, desi, in vis totul avea sens. De ce se intampla asta, de ce cand visezi are sens si apoi totul se transforma ? Pai.. datorita modului in care mintea reitereaza amintirea: pune ceva, peste altceva, ca si cum ar da pagina la o carte.

Asta cred ca e si un fel de insight pentru un psiholog: iti dai seama cat de important e sa te uiti la televizor ca sa intelegi visele clientilor.

Mi-ar placea sa avem o scoala unde sa aflam mai multe lucruri pe care nu le-am invatat nicaieri. E asa, ca o scoala pe care as fi vrut sa o urmez dintodeauna. 

O scoala care sa-mi aduca aminte tot ce am uitat...