Pages

luni, 9 decembrie 2013

Un extraterestru venit la şcoală

De când sunt pe la Bucureşti m-am tot uitat la copiii de prin parcurile oraşului. După ceva zile de observaţii, m-am gândit să fac un mic joc semiotic și de sugestie (de fapt, şi psihanalitic...), în scris, iată ce-a ieşit: :D

*

Frica la copii.. fără frică!

Când un câine mare vine la un copilaş, micuțul închide ochii şi începe să râdă. Este o reacţie tipică când ce se întâmplă este prea mult pentru dezvoltarea sa ca om. Copilul alege să îşi rezolve neputinţa eliminând-o. Şi uite-aşa închide ochii. Câinele nu dispare, dar pentru copilul care nu-l mai vede, e ca şi dispărut.

Râsul, ca reacţie prezentă şi la cei mari, are cauze diverse. O persoană care râde mult este o persoană sensibilă, delicată, care are mai degrabă nevoie de protecţie şi prietenie decât de ofensivă.

sâmbătă, 24 august 2013

O poveste psihanalitică

Când m-am născut în lumea asta, nu ştiam nimic. Pierdusem paradisul în care-am stat o veşnicie, o viaţă şi o nemurire, pierdusem corp din corpul meu. Am fost înjumătăţit, îmbucătăţit, rupt de mine şi de mamă, căci mama eram eu, şi eu cu mama eram unul.

Am plâns mai tare ca niciodată, căci confuz fiind nu ştiam pe unde s-o apuc. Am simţit o plesnitură, şi-am ţipat: "Tu eşti smintit?" nu vezi cât eu sunt de mic, şi fragil; tu dai în mine?! Nu ţi-ar fi puţin ruşine…

marți, 28 mai 2013

Psihanaliză de stradă

Ieri seara la plimbare. Îl găsesc pe Mitică la colțu' blocului: în pijama, bărbierit, aranjat, curat, bălăngănindu-se în stânga şi-n dreapta de prea multă singurătate.

marți, 14 mai 2013

Povestea Potoganului

Să tot fie vreo trei săptămâni de când aşteptam, plictisit, un prieten, să mergem în oraş.

Stăteam lâng-un bloc de pe vremea comunismului, cu un părculeț tipic, construit din ciment, fiare și lemne unde, urmează să aflu, se derula intens, un joc social complex:

joi, 18 aprilie 2013

Povestea povestilor

Omul este prin excelență o fiinţă socială. Încă de la naştere se întâlneşte cu alţi oameni și au loc interacţiuni esenţiale devenirii sale, pe întreg parcursul vieţii: este mângâiat, plesnit (pentru ca medicul să afle ce-i trebuie despre sănătatea sa), îngrijit, adus mamei ori lăsat singur în incubator.