Pages

luni, 9 decembrie 2013

Un extraterestru venit la şcoală

De când sunt pe la Bucureşti m-am tot uitat la copiii de prin parcurile oraşului. După ceva zile de observaţii, m-am gândit să fac un mic joc semiotic și de sugestie (de fapt, şi psihanalitic...), în scris, iată ce-a ieşit: :D

*

În parcursul meu de viaţă am întâlnit oameni de tot felul. M-a impresionat fiecare cu ce avea sau cu ce n-avea, cu ce ştia, ori cu ce nu ştia.

O categorie aparte de oameni, asupra căreia m-am oprit o vreme, era aceea a oamenilor care "construiesc" alţi oameni: se numeau formatori. Ca să fie mai clar pentru toată lumea, le voi spune profesori.

Profesorii ăștia erau destul de interesanți: aveau în minte tot soiul de metode, tot felul de cunoştinţe și de reguli, pe care le foloseau pentru a "strica" ceva din alt om pentru ca mai apoi să construiască altceva.

Era ca și cum, lua un om și zicea: "Aici nu e bine, aici facem aşa, dincolo facem altfel iar la sfârşit ştim ce iese".

Mi s-a părut curioasă treaba, și-atunci am întrebat: "Profesore, dar omul ăsta vrea să-l strici și să-l refaci?"

Profesorul a răspuns: "Oamenii ăștia nu ştiu ce și cum, dar eu ştiu, că uite câte am învăţat. Și-a început să îmi arate nişte lucruri pline de semne, paralelipipedice, construite din multe alte paralelipipede mai mici care cică se numeau cărţi. Mi-a arătat altele apoi, de erau stocate în materiale metalice și din silicon care cică se numeau articole și anume, ştiinţifice.

După aia m-am dus și-am întrebat pe un om de curgea sânge din el, că dăduse unu' cu dalta să-l retuşeze, și încă nu se refăcuse rana.

Eu: "Auzi, da' de ce plângi?"

Rănitul: "Nu mă lasă să fac ce vreau și să devin tot ceea ce eu pot să devin. Îmi zice ce vrea el, dar nu ştie ce vreau eu, numai eu ştiu asta!"

Eu: "Hmm, interesant. Păi atunci, dacă doar tu știi asta, cum sa facă Profesorul să te ducă unde doar tu ştii?"

Rănitul mi-a răspuns: "Aaa, dar asta este simplu! Nu trebuie decât să-mi creeze spațiul necesar ca eu să mă pot dezvolta în direcția pe care personal o aleg, și când am să cer ajutor să-l primesc, iar de va fi să mă împiedic, să mă ridice de jos. Asta este tot, oricine poate deveni un Profesor extraordinar, într-o singură zi."

Eu: "Înţeleg, pare chiar simplu. Care e problema atunci?"

Rănitul: "Chestia e că, nici Profesorul n-a ajuns unde trebuie, și-atunci stă și caută și scrie, și citeşte ca să-nvețe, să ajungă el, unde trebuie să ajungă. E adevărat că află tot soiul de lucruri în modul ăsta, însă nu va putea să facă ceva decât când va ajunge, unde n-a ajuns. Până atunci, o să scrie, o să citească și o să facă mai puţin sau deloc.

Eu: "Cum ar putea să ajungă unde n-a ajuns?"

Rănitul: "Cred că va trebui să caute mai mult în ființa de la început, cea mai simplă cu putință, care privea cu ochi mari și teamă multă, cele mai banale dintre lucrurile lumii ăsteia: o ciocolată, oraşul cu luminile multe, noaptea cu stelele ce licăreau în jocul magic, de demult. Sunt sigur că aşa va reuşi!"

Eu: "Mai ai ceva de adăugat?.."

Rănitul: "Un singur lucru, m-am gândit să nu-l spun, dar... dacă nu va găsi soluţia, mă va supăra și sigur îl voi înjura de-am să-l bag.. în dragostea mea!"

0 comments:

Trimiteți un comentariu