La plimbare

Mintea mea a plecat la plimbare. In urma ei picioarele si intreg corpul o urmeaza. Piciorul stang, apoi piciorul drept, apoi iar piciorul stang, apoi iar piciorul drept: stang, drept, stangul. 

Mainile mele se plimba si ele si nu stiu deloc unde vor ajunge. Cauta. Si tot cauta. Intr-o zi, au sa gaseasca. Si mana ta cu mana mea se vor lega ca intr-un dans pe care doar noi il vom sti. 

Dansezi ?

https://youtu.be/JsKlRrDjdhY

A metaphor for the mind

The human mind is like a cave. Similar to how the primitive siblings of our kind started development from living around a fire,  the mind of a child starts from a primitive phase that can be molded into anything you might think of.

Random thoughts: Ethology, psychoanalysis

When you were just a little child, still living under dependence of the adults around, your mind was in a special state that allowed the process of imprinting to structure your physical brain, which, in turn, would structure the way your ears, eyes, feet and all physical body would develop.

Joaca de-a.. antrepenorul

Copilul mic nu stie ce sunt banii. Pentru el ar fi doar niste hartii pe care sa le mototoleasca si eventual sa le bage in gura. Abia mai tarziu ajunge sa cunoasca valoarea emotionala a banilor.

Pavlov si Freud: doua piese intr-un fractal mai mare

Munca celor doi (Pavlov, n. 1849, Freud n. 1856) devine o referinta importanta, influentata de perioada de schimbare europeana si mondiala de la vremea respectiva. Apeland la mecanisme globale de studiu al circumstantelor care au dus la o tensiune ideatica ce da nastere in final la teoriile asociationiste si la infiintarea scolii de psihanaliza putem intelege cativa determinanti ai marilor idei. 

Mecanisme neuronale personale

Procesul de invatare este unul de restructurare fizica a neuronilor si legaturilor dintre acestia. Invatarea devine durabila cand individul creeaza mecanisme personale de autoprogramare iar asta poate avea loc prin observare. Cu alte cuvinte, invatarea devine eficienta nu cand explici ci cand arati. Avand in vedere structura fractala de dezvoltare a creierului si tinand cont de unicitatea fiecaruia alaturi de modele riguroase de investigare se poate inteveni eficient in cazul fiecarui individ pentru dezvoltarea sa echilibrata.

Catoptrica. Psihanaliza fractala

La inceput au fost ceilalti, pe urma tu. Traiai totul in fericire extrema si tristete absoluta. Apoi, ai inceput sa poti din ce in ce mai mult iar cei din jur sa faca din ce in ce mai putin. Ai fost dezamagit si in cele din urma ai ramas singur. Ai cunoscut oglinda: un alt tu. De-atunci o cauti in fiecare zi si cata relatie vrei sa ai cu altii, atata relatie ai cu oglinda. Oglinda celor din jur este cea care iti vorbeste despre relatia lor cu tine. Iar oglinda din interiorul tau, vorbeste despre relatia dintre sine si sine. Asa apare solilocvia, uneori putand-o observa in bombanitul celor de pe strada. Oglinda dinauntrul tau e cu spatele la cei din jur pe cand cea din exterior vorbeste despre ce esti pentru celalalt.

Cunoaşterea cu psihologia ei

Epistemologia este o disciplină care studiază modul în care se dobândeşte cunoaşterea de natură ştiinţifică. Un concept mai larg, referitor la cunoaştere, este gnoseologia. Aceasta din urmă studiază cunoaşterea dintr-o perspectivă mai cuprinzătoare, nu doar ştiinţifică.

De ce visam ?

Ce uimitoare trebuie sa fi fost prima experienta a visului constientizat. Sa iti dai seama ca seara te-ai culcat si apoi s-a petrecut ceva cu mintea ta si acum e dimineata si te afli in acelasi pat. Ce s-a intamplat in timpul care tocmai a trecut? 

Ce s-a intamplat este o intrebare care te macina si incerci sa intelegi, cand te fapt nu prea ai ce intelege: totul e asa alambicat ! In vis traiesti tot felul de senzatii, vezi lucruri, se intampla ce nu se petrece in realitate. Si totusi se intampla cu tine si cu mintea ta: se afla inauntrul sau in inafara ta ?

Visul, dimensiune fractala

visul are dimensiune fractala 

in teoria psihanalitica visul este vazut ca legatura intre constient si subconstient, la fel cum un screensaver actioneaza asupra unui calculator, somnul aduce din subconstient emotii, imagini, sunete ce vor picta impreuna o imagine alambicata, intrepatrunsa, unica, care pare sa semene cu un fractal

Un extraterestru venit la şcoală

De când sunt pe la Bucureşti m-am tot uitat la copiii de prin parcurile oraşului. După ceva zile de observaţii, m-am gândit să fac un mic joc semiotic și de sugestie (de fapt, şi psihanalitic...), în scris, iată ce-a ieşit: :D

*

Frica la copii.. fără frică!

Când un câine mare vine la un copilaş, micuțul închide ochii şi începe să râdă. Este o reacţie tipică când ce se întâmplă este prea mult pentru dezvoltarea sa ca om. Copilul alege să îşi rezolve neputinţa eliminând-o. Şi uite-aşa închide ochii. Câinele nu dispare, dar pentru copilul care nu-l mai vede, e ca şi dispărut.

Râsul, ca reacţie prezentă şi la cei mari, are cauze diverse. O persoană care râde mult este o persoană sensibilă, delicată, care are mai degrabă nevoie de protecţie şi prietenie decât de ofensivă.

O poveste psihanalitică

Când m-am născut în lumea asta, nu ştiam nimic. Pierdusem paradisul în care-am stat o veşnicie, o viaţă şi o nemurire, pierdusem corp din corpul meu. Am fost înjumătăţit, îmbucătăţit, rupt de mine şi de mamă, căci mama eram eu, şi eu cu mama eram unul.

Am plâns mai tare ca niciodată, căci confuz fiind nu ştiam pe unde s-o apuc. Am simţit o plesnitură, şi-am ţipat: "Tu eşti smintit?" nu vezi cât eu sunt de mic, şi fragil; tu dai în mine?! Nu ţi-ar fi puţin ruşine…

Psihanaliză de stradă

Ieri seara la plimbare. Îl găsesc pe Mitică la colțu' blocului: în pijama, bărbierit, aranjat, curat, bălăngănindu-se în stânga şi-n dreapta de prea multă singurătate.

Povestea Potoganului

Să tot fie vreo trei săptămâni de când aşteptam, plictisit, un prieten, să mergem în oraş.

Stăteam lâng-un bloc de pe vremea comunismului, cu un părculeț tipic, construit din ciment, fiare și lemne unde, urmează să aflu, se derula intens, un joc social complex:

Povestea povestilor

Omul este prin excelență o fiinţă socială. Încă de la naştere se întâlneşte cu alţi oameni și au loc interacţiuni esenţiale devenirii sale, pe întreg parcursul vieţii: este mângâiat, plesnit (pentru ca medicul să afle ce-i trebuie despre sănătatea sa), îngrijit, adus mamei ori lăsat singur în incubator.